Alexandru Cozub: teatrul contemporan uneori reduce umorul la nivelul spectatorului de masă

În 2015 se împlinesc 20 de ani de când actorul şi regizorul Alexandu Cozub munceşte în teatru. A fost premiat de mai multe ori

Până în 2001 a fost actor și regizor la teatrul „Eugene Ionesco”. Apoi a colaborat cu „Teatro di Castalia” din Italia. După ce s-a reîntors acasă, în 2007, a fost numit director artistic la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” şi deţine această funcţie până în prezent. A montat 14 spectacole, în 11 a evoluat ca actor. A fost premiat de mai multe ori.
 
  • Dosar

Numele, Prenumele: Alexandru Cozub
Data naşterii: 17 februarie 1968
Locul naşterii: s. Călugăr, Făleşti
Studii: Şcoala Superioară de Teatru „B. Şciukin”, Moscova
Domeniu: cultură, teatru
Realizări: premiat cu mai multe premii naţionale, deţine titlul „Maestru în arte”

 

  • Denumirea de teatru Naţional nu presupune repertoriu axat doar pe literatura autohtonă

Spectatorului nostru i se oferă o gamă largă de variante de comunicare cu arta scenică: atât piese româneşti, cât şi cele din literatura mondială, atât cele clasice, cât şi cele contemporane. Nu ţintim într-un anumit auditoriu, spectatorii noştri fiind de vârste şi statut social diferite. Asta ne bucură. Căci scopul unei creaţii teatrale e să pătrundă în suflet, formând o conexiune profundă între toţi cei care o privesc, nu să epateze pretenţiilor unui anumit grup. Teatrul contemporan uneori pierde echilibrul, fapt care se observă în spectacole comice, unde umorul se reduce la nivelul spectatorului de masă, obişnuit cu emisiuni de gen „Comedy club”. Dar misiunea teatrului e să ridice nivelul cultural al maselor, nu să se niveleze cu el. Acesta nu ţine de limbaj. În puţinele piese montate în limba română pe timpurile URSS-ului actorii vorbeau literar, chiar dacă personajul lor era de la ţară. Azi noi ne străduim să apropiem cât mai tare personajul imaginar de cel real.

 

  • Directorul artistic e un regizor cu obligaţiuni lărgite

Elaborez repertoriul teatrului, răspund pentru calitatea spectacolelor, mă ocup cu instruirea actorilor nou-veniţi. Am debutat în teatrul „Eugene Ionesco” în calitate de actor. Tot ca actor am avut onoarea să muncesc în „Teatro di Castalia” din Italia. Când am revenit în Moldova, am început să montez spectacole, ceea ce îmi place enorm. În primii ani se întâmpla să pierd cumpătul: ridicam glasul la actori, dacă ceva nu le ieşea exact aşa cum eu îmi propuneam. Cu timpul am renunţat la perfecţionism sporit în favoarea empatiei. Regizorul primeşte rezultate mult mai bune atunci când se face prieten cu actorii şi nu îi domină. Dragostea face dintr-un spectacol simplu unul de succes. Nu în zadar artiştii de teatru deseori formează cupluri.

 

  • E greu să faci spectatorul să plângă, şi mai greu - să râdă cu poftă

Însă adevărata măiestrie a unui regizor e în putinţa lui de a uni comicul şi tragicul, astfel ca spectatorul să treacă în palitra emoţiilor sale de la extaz din bucurie la depresie profundă şi invers. Acesta era scopul meu, când regizam spectacolul „Pomul vieţii” după piesa scrisă de Dumitru Matcovschi. Aşa motive ca poziţia umilită a femeii în societate, dragostea ţăranului pentru pământ, soarta tragică a unui tânăr se intersectează în el cu situaţii comice. Spectatorul râde, dar îşi dă seama că în următoarea clipă totul se poate schimba, fapt care îl ţine pe „ace”. Piesa „Pomul vieţii” relatează despre  viciile şi virtuţile societăţii moldoveneşti cu dragostea excesivă pentru vin, dar şi pentru grâu. Mă bucur pentru faptul că munca mea a fost apreciată de mai mulţi critici autohtoni.