Constantin Cheleș: Ferma de cai „At-Prolin” asigură întreaga Moldovă cu trăpași

Constantin Cheleș este directorul unicei ferme din Moldova care se ocupă de creșterea cailor de rasă – „At-Prolin”

Ferma de cai este amplasată în împrejurimile or. Ceadîr-Lunga și este specializată în creșterea trăpașilor de Orlov. Anul acesta se vor împlini 23 de ani de când ferma a primit statut de fermă de creștere și selecție a cailor în Republica Moldova.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Constantin Cheleș
Data nașterii: 12 martie 1960
Locul nașterii: Ceadîr-Lunga
Studii: Universitatea Agrară din Odesa; Tehnicumul zoo-vetereinar din s. Karmanovo, Odesa
Domeniu: antreprenoriat
Realizări: proprietarul unicei ferme care se ocupă de creșterea cailor de rasă în Republica Moldova

 

  • Am în ADN dragostea pentru cai

Străbunelul, bunelul și tatăl meu s-au ocupat de creșterea cailor. Numele bunelului meu (el se numea Tănase) era bine cunoscut crescătorilor de cai de după hotarele Basarabiei. El vindea caii pe care îi cumpăra și îi creștea. De mic copil visam că voi merge pe urmele lui. De aceea, absolvind Universitatea Agrară din Odesa și întorcându-mă acasă în colhoz, am participat la înființarea fermei de cai, pe lângă ferma de oi (în colhoz caii erau folosiți pentru lucrul greu). Cu participarea mea a fost cumpărat un trăpaș de Olrlov, pe nume Koldun, un cal care a pus bazele creșterii cailor de rasă în colhozul nostru. După destrămarea URSS, colhozul și-a încetat activitatea, iar ferma de cai a fost trecută în gestiunea orașului Ceadîr-Lunga. Orașul cu greu putea asigura bugetul de care aveam nevoie. Ne-am adresat cu o cerere la Ministerul Agriculturii, să trecem în gestiunea lor, fapt care s-a și întâmplat în 2004.

 

  • Ferma de cai At-Prolin asigură întreaga Moldovă cu trăpași

Prețul pentru un cal, în dependență de vârsta și pregătirea acestuia, variază de la 5 la 15 mii de lei, uneori și mai mult. Dar, dacă să luăm în calcul că la fermă sunt crescuți 56 de trăpași de rasă, iar un cal matur mănâncă timp de un an orz și fân în valoare de 1000 euro, devine clar că în mare parte banii câștigați din vinderea calului nu acoperă cheltuielile pentru întreținerea acestuia. Dar mai este evident încă un fapt, cumpărătorul din Moldova nu va achita pentru un trăpaș mai mult decât îi permite buzunarul. În 2014 Ministerul Agriculturii analiza posibilitatea de a transmite ferma de cai în gestiunea unei persoane private, cu condiția că noul stăpân va continua activitatea curentă a fermei. Dar, chiar și dacă noul stăpân va respecta această condiție, munca noastră depusă timp de ani de zile ar putea fi pierdută. Unui businessman poate să îi fie suficient să vândă un cal de rasă cu o sumă avantajoasă. Calul poate fi castrat și valoarea lui de rasă poate fi pierdută. Când sunt întrebat de ce țara are nevoie de o întreprindere neprofitabilă, eu răspund cu o altă întrebare: de ce țara are nevoie de clumbe cu flori, nu ar fi mai practic să plantăm peste tot cartofi?

 

  • Lângă unul dintre grajduri avem un monument dedicat celui mai bun armăsar al fermei noastre

După regulă, caii bătrâni sunt dați la abator. Dar în cazul armăsarului de rasă Propolis, am făcut o abatere de la regulă. El a fost premiantul multor expoziții și concursuri și a murit de moartea lui. Iar noi am făcut în cinstea lui un monument. Astăzi cel mai valoros armăsar al fermei este Bugeac. El este fiul lui Action de la Krik și Arabica. Arabica, la rândul ei este fiica lui Buchet, fiul lui Kvadrat, căruia i-au fost înființate 2 monumente în Moscova. Primul cal care a apărut în anul 2015 la ferma noastră este Liberty, fiica lui Lapiruza și Bugeac. Pentru a crește cai de rasă, trebuie să cunoști arborele genealogic al cailor și să simți natura. Există recomandări generale care trebuie respectate la cuplarea armăsarului cu iapa. Dar fiecare specialist în selecție are secretele sale. Doar peste zeci de ani poți face concluzii despre profesionalismul meșterului.

 

  • În timpul liber pictez cai

Uneori, așteptând fătul, rămân pe noapte în grajd. Pentru a rămâne treaz iau creionul și desenez caii. Tablourile se păstrează într-un muzeu improvizat pe lângă fermă, dar nu rămân pentru mult timp acolo. Îmi face plăcere că lucrările mele sunt apreciate în Moldova și peste hotare. Pe lângă aceasta, împreună cu prietenul meu Vasilii Mihailov, pictăm în ulei. În anii '90, când ne-am confruntat cu lipsa de finanțare a întreprinderii „At-Prolin”, banii câștigați din vinderea tablourilor au contribuit la supraviețuirea cailor.