Dan Corcodel: după Drum am început să trăiesc cu adevărat

Timp de 22 de zile, Dan a parcurs singur Drumul de la El Camino de Santiago (Drumul spre Santiago) – Traseul Camino Frances. A avut cu el doar lucrurile strict necesare, câteva luni de pregătire în spate și o dorință arzătoare de a ajunge la capătul Drumului. De la un capăt al Spaniei până la altul a întâlnit multe greutăți, dar printre ele, în primul rând, s-a regăsit pe sine.

• Dosar

Nume, Prenume: Corcodel Dan
Data nașterii: 14 octombrie 1986
Locul nașterii: Chișinău
Studii: doctorand, facultatea Economie, USM
Domeniu: sport
Realizări: moldoveanul care a parcurs pe jos Spania în 22 de zile

• Scopul meu din start a fost regăsirea de sine, împăcarea, împlinirea de dorințe, sport, aventură, oameni noi

Cele obținute au depășit cu mult scopul inițial. O sumedenie de lecții învățate, obsatacole depășite, admirarea naturii neatinse de om, împrietenirea cu sine. Am aflat că nu m-am pierdut ca să mă regăsesc. Am învățat să trăiesc aici și acum. Mi-am schimbat totalmente viziunea și atitudinea proprie față de viață și multe, multe, multe altele.

• Pregătirea a durat aproximativ jumătate de an

Mergeam pe jos aproximativ 10 km în fiecare zi. Însă când eram în ziua a treia pe acest minunat Drum, am înțeles că pregătirea nu era suficientă, fiindcă aveam dureri mari de picioare. Mai insistent am fost în pregătirea psihologică, care e cea mai importantă. Foarte multe persoane nu rezistau și uneori luau un taxi sau autobuz până la următorul oraș sau chiar plecau acasă.

• Pe tot parcursul Drumului, zi de zi am avut momente grele, însă aceste greutăți sunt relative

Aș zice că de fiecare dată am acumulat noi experiențe. De exemplu: să nu verși apa din sticlă până nu controlezi dacă curge apa din robinet, să faci pauze chiar dacă simți că mai ai puteri. Să ignori priveliștea amețitoare a naturii și să te uiți sub picioare sau să-ți asculți glasul din interiorul tău când nu ești sigur dacă faci calea corectă și multe altele…

• Am întâlnit o mulțime de pelerini care veneau din toate colțurile lumii: Coreea, Japonia și finisând cu America de Nord și Sud

Atitudinea lor era una foarte diferită față de Drum, din motiv că este foarte personalizat. Adică traseul îți dă niște cunoștințe, lecții și multe altele pentru fiecare în parte. Există un lucru comun – toți pelerinii doresc să ajungă la Santiago de Compostela.

• Drumul presupune asumarea de riscuri și responsabilități și una dintre ele este că ești tu însuți

Nu există o supraveghere și îți asumi responsabilitatea de tine. Pe parcursul Drumului am fost întrebat de niște polițiști dacă am văzut o persoană din Canada, mai târziu am aflat că el era căutat și de părinții lui. Chiar dacă traseul are o sumedenie de indicatori și riscul de a te pierde este minim, oricum există șansa să o faci, ceea ce s-a întâmplat și cu mine. Deci toată responsabilitatea și supravegherea îți aparține doar ție însuți!

• Unica persoană care m-a încurajat a fost fratele meu

Părinții își făceau mari griji, chiar dacă știu că am ceva experiență de călătorie. Prietenii au fost cei mai direcți, spunându-mi că sunt nebun.

Când am început Drumul am crezut că voi face multe concluzii despre mine și viață în general, însă la final am ajuns să nu vreau să fac vreo concluzie. Viața e un mecanism atât de complex, atât de interesant, atât de divers, încât nu vreau și nu pot să fac careva concluzii.