Doina Lungu despre „Simfonia unui criminal”

După doi ani de așteptare, romanul „Simfonia unui criminal”, scris de către tânăra jurnalistă Doina Lungu, a văzut lumina zilei

Cartea a fost lansată în ianuarie, imediat după sărbători, şi deja poate fi găsită prin librării. Acum autoarea ne va povesti despre ce înseamnă a scrie un roman.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Doina Lungu
Data nașterii: 7 septembrie 1991
Locul nașterii: Chișinău
Studii: USM, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Activitate Editorială
Domeniu: artă, literatură
Realizări: autoarea romanului „Simfonia unui criminal”

 

  • Am scris proză scurtă de mic copil

Am început cu o scurtă nuvelă fantastică despre Halloween, inspirată fiind de cărțile lui J.K. Rowling. Nu aveam decât 13 ani. Apoi a urmat întâlnirea mea cu cărțile lui Stephen King, care mi-a fost un soi de mentor spiritual şi cel care, indirect, m-a făcut să înțeleg că vreau să scriu thrillere și mistică. Ideea unei scrieri mai ample mi-a venit în timpul facultății și mi-am propus să pornesc un experiment.

 

  • Simfonia unui criminal a început cu un vis, acel în care mi-am cunoscut protagonistul, pe Adam

Prin combinație, muzician și fanatic religios, acesta își imaginează că ar putea stârpi tot răul din lume cu ajutorul simfoniei sale pe care o scrie de o viață întreagă. Îşi însuşeşte numele de Mântuitor şi-i ucide fără milă pe toţi cei pe care-i consideră păcătoşi.

 

  • A urmat apoi o vară în care am scris zilnic, uneori cu avânt, alteori anevoios

Probabil atunci am trăit cea mai stranie perioadă din viaţa mea. Ca să pătrund în atmosfera cărţii mele, trebuia să-mi creez o stare melancolică, uşor depresivă, dar într-un final mi-a reuşit.

 

  • Fiind în ultimul an la facultate, m-am gândit că ar fi potrivit să-mi scriu teza de licenţă pe baza romanului meu

Mi-am anunţat profesorul, care a acceptat din start ideea mea, şi am realizat o teză ştiinţifică puţin mai neobişnuită. Ulterior, profesorul meu a trimis manuscrisul la editură şi a fost acceptat pentru a fi editat.

 

  • Cartea a văzut lumina tiparului recent, după doi ani de aşteptare

A fost editată cu ajutorul Ministerului Culturii. E un termen mult prea lung, care s-a datorat birocraţiei, dar s-a meritat.

 

  • 50 shades of Grey este o pierdere de timp şi asta este puţin spus

În cazul lui Coelho nu am avut răbdare să parcurg nici măcar câteva foi („Alchimistul”) şi acum se odihneşte pe raft şi mai sunt o duzină de astfel de romane comerciale (bunăoară, „Jurnalele Vampirilor”) pe care le consider produsul unei societăţi infecte şi lipsite de inteligenţă.

 

  • Acum...

Sunt pe cale să termin un alt roman la care lucrez mai mult de un an, rămânând fidelă genului pe care l-am abordat în „Simfonia unui criminal”.