Dumitru Pocitari: Vioara este pentru mine o prelungire a ființei umane

Dumitru Pocitari este un tânăr din generația de aur a violoniștilor din țara noastră, care are în colecție marile premii de la diverse concursuri internaționale

Dumitru Pocitari este un tânăr din generația de aur a violoniștilor din țara noastră, care are în colecție marile premii de la diverse concursuri internaționale. Provine dintr-o dinastie de muzicieni cu mai bine de 3 generații și muzica îi curge în suflet precum sângele prin vene. În prezent își face studiile și activează în Tel Aviv, unde concertează alături de Orchestra Filarmonică a Israelului.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Pocitari Dumitru
Data nașterii: 11 noiembrie 1991
Locul nașterii: Chișinău
Studii: liceul de muzică „Ciprian Porumbescu” Chișinău, Univeristatea din Tel Aviv, clasa de vioară Ilya Konovalov
Domeniu:  Cultură, muzică

 

  • De curând m-am întors din primul meu turneu oficial în calitate de membru al Orchestrei Filarmonicii Israelului

Am avut parte de un turneu foarte intens: 8 concerte și 8 repetiții în 12 zile. Am vizitat Rusia și 6 țări ale Europei printre care Finlanda, Lituania și Estonia. Am cântat în cele mai frumoase săli. Acest turneu a fost pentru mine o onoare și o experiență de neuitat.

 

  • M-am născut într-o familie cu tradiții de multe generații în muzică și nu-mi imaginam o altă ocupație

Nu se punea întrebarea ce profesie să aleg, întrebarea era doar la ce voi cânta. Primele lecții de muzică le-am primit de la mama și părinții au avut o mare influență asupra carierei mele. Cred că cel mai important moment pentru mine a fost prima ieșire pe scenă la vârsta de 12 ani. Atunci am înțeles că îmi place vioara, vreau sa devin muzician bun și să încânt lumea prin muzica pe care o interpretez. 

 

  • Pentru a reuși trebuie să faci sacrificii

Când învățam la Liceul Internat Republican „Ciprian Porumbescu” și am început să particip la concursuri internaționale, lipseam adesea de la ore. Sigur, profesorii mei erau puțin supărați pe mine, dar mă iertau când mă întorceam cu o medalie de aur sau premiul I. 

 

  • Concursurile și concertele aduc o dezvoltare în cariera mea

Datorită concursurilor am devenit mai călit și mai sigur pe mine, iar concertele naționale și cele de peste hotare m-au împins la niște schimbări radicale. Spre exemplu în cadrul primei ediții a festivalului „Regina Vioară” din Chișinău (2009) am făcut cunoștință cu Ilya Konovalov, cel care a devenit mai apoi profesorul meu de vioară în academia din Tel-Aviv.

 

  • Pentru marii violoniști, vioara este e o prelungire a ființei umane

Felul de exprimare pentru un violonist este un proces greu. El trebuie să înțeleagă ce a simțit compozitorul în momentul în care a scris lucrarea, iar  prin interpretarea sa să transmită aceleași sentimente publicului din sală.

 

  • Republica Moldova este o țară foarte mică care are o concentrație nespus de mare de talente

Problema e că acele talente nu au destul suport din partea statului și de aceea muzicienii caută alte locuri în care pot să se dezvolte mai repede și mai sigur. Însă trebuie să știți că nostalgia de patrie mereu ne trage înapoi la rădăcini.