Ecaterina Baranov: dragostea pentru pian este precum o dulceaţă de cactus

Ecaterina Baranov este unul dintre talentele veritabile basarabene, al cărui muzică încântă iubitorii francezi de muzică clasică

Muzica transpusă de talentul său a răsunat în cele mai mari săli ale Franţei, Germaniei, Italiei şi Portugaliei, iar în 2013 a câştigat premiul de onoare al consursului internaţional de pian Leopold Bellan. Ecaterina Baranov este unul dintre talentele veritabile basarabene, al cărui muzică încântă iubitorii francezi de muzică clasică.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Baranov Ecaterina
Data naşterii: 24 februarie 1982
Locul naşterii: Chişinău
Studii: Liceul de muzică „Ciprian Porumbescu”, „Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice” (Moldova), „École Normale de Musique de Paris” (Franţa)
Domeniu: artă, muzică, pian
Realizări: în 2013 a câştigat premiul de onoare al consursului internaţional de pian „Leopold Bellan”

 

  • Franţa este o ţară care, în linii mari, consumă muzica clasică

Muzicianul îşi poate găsi ascultătorul său. Problema nu este de a fi acceptat, ci de a avea acces la sălile de concert. Impedimentul care ar putea apărea ţine de marketing şi de notorietatea numelui. În ziua de azi este important să ai un bun agent sau să ştii să te expui şi să-ţi croieşti un drum.

Publicul savurează în măsura în care poate percepe, dar ţine de scopul nostru personal, de interesul artistic, în sfârşit, de nivelul nostru de dragoste faţă de ceea ce facem. Să regizăm fiecare notă, să înţelegem şi să resuscităm gânduri ale marilor creatori de muzică clasică, să fim oneşti în scenă până la auto-sacrificiu.

 

 

  • Dumnezeu m-a susţinut prin oamenii pe care i-am întâlnit: profesori, interpreţi, colegi

Cel mai mult, bineînţeles, m-a susţinut prin părinţii care mi-au oferit toate condiţiile posibile dezvoltării muzicale la timpul respectiv.

 

  • Scena este o sursă de destabilizare nervoasă

Un pianist are nevoie de un organism sănătos şi puternic. Indispensabil însă este să învăţăm limbajul muzicii cu sensul şi gramatica lui. Dacă nu înţelegem şi nu ne putem exprima cu conţinut în acest limbaj devenim doar nişte reproducători de sunete. Însuşirea lui ţine în mare parte de talent, dar foarte mult şi de şcoală. Apoi participarea prin toate resursele psiho-fizice la procesul de interpretare este obligatoriu, de altfel nu atingem inima ascultătorului, ci doar îl incităm superficial.

 

  • O educare a gustului pentru muzica de pian, în societatea noastră, ar lua ani de zile şi ar necesita o strategie bine definită

Într-un om ce luptă pentru supravieţuire fizică pentru el însuşi şi pentru copiii lui nu mai încape şi curiozitatea pentru plăcerile spiritual-intelectuale. Putem oare învinui o persoană ce lucrează la câteva servicii că nu vine la concert sau că nu îşi aduce copiii la şcoala de artă? Iar un ţăran al cărui muzică e ogorul, îl putem învinui că la cele câteva canale TV a văzut doar telenovele, iar el şi copiii lui vor auzi poate o singură dată în viaţă muzica clasică? E lungă povestea…

 

  • Aş vrea să pot trăi şi activa în ţara mea

Dar atât timp cât nu avem o piaţă de muzică clasică, aceasta ar însemna practic renunţarea la specialitatea mea în vederea supravieţuirii. Nu sunt încă pregatită moral să revin, diferenţa între Europa şi ţara mea de baştină este că Europa valorifică şi aplică potenţialul uman, Moldova însă îl inhibă, pentru a nu împiedica cursul corupt şi comod al sistemelor instaurate.