Inga Edu: „Cred că arta este o lume aparte, ce îți dă satisfacție spirituală, ceea ce este mai important decât banii”

A reușit să se afirme în lumea artei pe când avea doar 21 ani, când și-a lansat prima sa expoziție personală, la Chișinău

A reușit să se afirme în lumea artei pe când avea doar 21 ani și abia a ieșit de pe băncile facultății. Atunci și-a lansat prima sa expoziție personală, la Chișinău. Au urmat alte câteva expoziții de acest fel, după care s-a făcut remarcată și pe plan internațional, participând la nenumărate expoziții din România, Italia și Ungaria. Are lucrări în colecții particulare din Austria, Canada, SUA, Rusia, Italia, Norvegia, etc. Pe lângă aceasta a câștigat și nenumărate premii pentru pictură - premiul Uniunii Latine pentru tineri artişti în domeniul artelor plastice, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru prezentarea grafică a colecţiei „Scriitori Basarabeni contemporani” și premiul „Clubul Rotary RO”.

 

  • Dosar

Nume, prenume: Inga Edu
Data nașterii: 19 iulie 1978
Locul nașterii: Chișinău
Studii: Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, Universitatea Pedagogică de stat „Ion Creangă”
Domeniu: artă, pictură
Realizări: premiul Uniunii Latine pentru tineri artişti în domeniul artelor plastice, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru prezentarea grafică a colecţiei „Scriitori Basarabeni contemporani” și premiul „Clubul Rotary RO”

 

  • Talentul mi se trage de la bunica

Ea, la fel ca și mine, a fost pasionată de arta plastică. Talentul mi-a fost descoperit la vârsta de 9 anișori, atunci când profesorul meu de desen a observat că desenele mele sunt diferite de a celorlalți copii, a văzut ceva special în ele. A vorbit cu părinții mei și i-a îndrumat să mă dea la cursuri să mă ocup suplimentar cu pictura. Părinții mei asta au și făcut. Astfel, încă de mică îmi dezvolt încontinuu abilitățile în a picta.

 

  • Am reușit să mă afirm în acest domeniu, pentru că am avut alături oameni care m-au susținut și au crezut în talentul meu

Părinții mei m-au susținut și au fost convinși că eu trebuie să devin pictor. După aceea și profesorii de la liceu mi-au confirmat că am talent și că ar fi păcat să nu merg pe acest drum – al artei. Deși lumea mă îndemna să mă fac pictor, personal mi-a luat ceva timp să realizez că într-adevăr acest domeniu mi se potrivește. Cu greu, dar cu pași siguri, am ales să mă specializez în pictură. Nu m-am  gândit la aspectul financiar când am ales această profesie. Cred că arta este o lume aparte, ce îți dă satisfacție spirituală, ceea ce este mai important decât banii. În Moldova nu este rentabilă această profesie și totuși eu continui să pictez, pentru că asta îmi place să fac.

   

  • Nu e suficient să ai talent pentru a reuși în acest domeniu

Acum, după toate realizările mele, pot spune că am reușit să devin un artist plastic apreciat doar datorită părinților, care m-au îndrumat să muncesc, pentru că talentul e îndeajuns doar într-o proporție foarte mică. Succesul meu se datorează jumătate talentului și jumătate – muncii sârguincioase. Dacă nu te perfecționezi rămâi în urmă. Cred că în lumea artei nu poți minți și nu poți spune că ai exersat sau că ai însușit unele tehnici dacă acest lucru nu este adevărat.

 

  • Cea mai mare realizare este seria de expoziții organizate în București – două la Palatul Șuțu și una la Cercul Militar

O realizare extrem de mare pentru mine, ca pictor, este expoziția mea în Florența, Italia. Sursa mea de inspirație este natura, orașele și oamenii. Natura este atât de frumoasă și are nenumărate stări, încât pot să pictez în orice clipă și în orice loc. De asemenea îmi place să redau starea și trăsăturile omului. Îmi place să redau în picturile mele și orașele, în special cele vechi, care au o istorie în zidurile lor seculare. Aceste ziduri sunt pline de amintiri și mie îmi place să reproduc în picturi istoria orașelor de altă dată.