Marina Aidova: un traducător bun este acel care reușește să rămână neobservat

Pe parcursul anilor săi de activitate ea a reușit să viziteze mai mult de 30 de țări ale lumii. În baza cărții sale - „From Newbury With Love” în Londra a fost pus un spectacol

Marina Aidova lucrează ca traducător sincronist. Pe parcursul anilor săi de activitate ea a reușit să viziteze mai mult de 30 de țări ale lumii. În baza cărții sale - „From Newbury With Love” în Londra a fost pus un spectacol. Pe lângă acestea ea a fost deservită de frizerul Juliei Roberts, în timp ce pe fotoliul de alături era deservit Michael Douglas.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Marina Aidova
Data nașterii: 13 iunie 1963
Locul nașterii: Chișinău
Studii: superioare în domeniul limbilor străine
Domeniu: traduceri sincron
Realizări: autoarea cărții „From Newbury With Love”, care a fost editată în SUA, Marea Britanie și Taiwan

 

  • Aparent, soarta mea a fost decisă din start

În anul 1966 tatăl meu a fost reținut pentru activitate antisovietică. În același an, o organizație care se ocupa de apărarea drepturilor omului, a public în ziarul „Times” lista cu numele și adresele copiilor deținuților politici, invitând cititorii ziarului să îi felicite expediindu-le câte o felicitare. În această listă era și numele meu. În scurt timp mi-a venit o felicitare din Newbury. Această felicitare mi-a fost expediată de un vânzător în vârstă de cărți vechi – Harold Edwards. Eu i-am răspuns. După aceea ne-am scris pe parcursul multor ani. Harold îmi expedia cărți în engleză, iar eu citindu-le învățam limba. Pe parcursul anilor în care ne-am scris acest om mi-a devenit apropiat, dar noi așa și nu am reușit să ne întâlnim. Însă după moartea lui, copiii lui au venit la Chișinău. Ei sunt de aceeași vârstă cu părinții mei și noi am început să prietenim cu familiile. Eu am păstrat scrisorile mele cu Harold și odată am hotărât să le sistematizez, pentru a le arăta copiilor mei. Dar, prietena mea, o jurnalistă britanică, mi-a propus să edităm o carte în baza lor. Prima editură la care ne-am adresat a fost de acord să publice cartea.

 

  • În baza cărții mele au vrut să filmeze un film, contra bani, dar într-un final au pus un spectacol gratuit

Cartea „From Newbury With Love” a fost publicată în august 2006. Atunci, editorul m-a invitat în Londra, la lansarea cărții, pentru a prezenta cartea și a răspunde la întrebările jurnaliștilor. Primul care m-a sunat a fost un jurnalist de la ziarul „Independent”. După aceea au urmat încă vreo 20 de interviuri pentru diverse ziare, reviste și stații radio. La un moment dat, editorul mi-a propus să-mi facă un cadou – o frizură într-un salon unde se deserveau starurile. După cum am aflat mai târziu, canalul TV BBC solicitase un interviu cu mine și editura a decis „să mă aducă în regulă” (zâmbește). În salon l-am întâlnit pe Michael Douglas. El și alte staruri de talie mondială, recurg la serviciile acestui salon când sunt în Londra. Peste câteva luni după publicarea cărții, de istoria redată în carte a fost interesat un producător englez, filmul căruia a fost nominalizat la premiul BAFTA. El mi-a propus să cumpere drepturile de autor pentru a ecraniza această istorie. Dar părinții mei au refuzat să ofere drepturi de ecranizare, pentru că nu voiau să transforme istoria vieții lor într-o „soap opera”. Peste 2 ani, m-a sunat regizorul londonez al teatrului „RedCape Theater London” și mi-a propus să pună un spectacol în baza cărții. El a venit la Chișinău și s-a întâlnit cu părinții mei. Ei au avut o discuție de suflet și noi i-am oferit dreptul de a pune acest spectacol gratuit.

 

  • Traducătorii nu sunt nici eroi și nici cardinali suri, ei sunt acei care își fac lucrul rămânând neobservați

Am lucrat drept traducător–sincronist la conferințe deschise și la întâlniri închise între persoane de rang înalt, pentru a participa la care am fost nevoită să semnez acte de confidențialitate și neafișare a informațiilor. Corectitudinea traducătorului este un factor foarte important. Dar incapacitatea lui de a traduce corect informația corect rar duce spre eșecul convorbirilor. De fiecare dată când interlocutorii au dubii ei pun întrebări de concretizare, pentru a înțelege dacă traducătorul nu a greșit. Dibăcia unui traducător-sincronist se simte atunci când interlocutorii au senzația că discută la direct. Unii cred că este romantic să fii traducător. În realitate însă aceasta este o muncă colosală. Odată am lucrat timp de 12 ore fără pauză. Când interlocutorii, în sfârșit, au ajuns la un numitor comun, am simțit că leșin.