Pictorița Nelly Vrânceanu: Franța este un spațiu formidabil de promovare a picturii

Nelly Vrânceanu este o pictoriță originară din Republica Moldova, care de mai bine de 7 ani s-a stabilit în Franța. Vede în pictură o adevărată dăruire și crede că artiștii trebuie susținuți

Explorează viața ca pe o mare bibliotecă a experiențelor artistice și crede că un artist este mereu în căutarea propriului stil. Nelly Vrânceanu este o pictoriță originară din Republica Moldova, care de mai bine de 7 ani s-a stabilit în Franța. Vede în pictură o adevărată dăruire și crede că artiștii trebuie susținuți. De aceea a fondat în orășelul francez Brantôme atelierul „La Gare des Arts”, unde pictorii își pot expune lucrările fără să plătească pentru faptul că oamenilor li se cultivă dragostea de frumos.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Vrânceanu Nelly
Data nașterii: 4 august 1963
Locul nașterii: s. Frumoasa, Călărași, Moldova
Studii: Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”,(Chișinău) facultatea Grafică și Pictură, Universitatea pedagogică „V. I. Lenin”, Moscova, Rusia
Domeniu: artă, pictură
Realizări: a fondat în orășelul francez Brantôme atelierul „La Gare des Arts”

 

  • Să fii pictor înseamnă să ai o anumită filozofie existențială

Să te interoghezi în permanență asupra sensului valorilor și parcursului propriu. Este o percepție a realității, ce, încetul cu încetul, se transformă într-o metaforă. Metafora poetică exprimată prin ton, culoare, tușă, gest.

 

  • Franța, ca spațiu de promovare a picturii, este formidabilă

Există piață, cumpărători, sunt spații. Dar artiștii ce fac artă contemporană au prioritate în raport cu tradiționaliștii. Adică pictorii neoficiali, tradiționali, cei care pictează se promovează singuri, independent, participând la târguri de artă, saloane, prezentându-se galeriștilor.

Aici piața artei funcționează și în sens comercial, fiindcă există tradiția de secole de a investi în obiecte de artă. Nu toate păturile sociale își permit luxul de a cumpăra, dar totuși probabilitatea de a vinde în timpul unei expoziții este mare.

 

  • Subiectele picturale constituie o oglindire inversă a parcursului meu. O evadare

Atunci când făceam Școala Internat de Arte plastice la Chișinău, despărțită de familie de la 11 ani, peisajul era un sens al recuperării. Iar acum, la maturitate, nostalgiile mele ancorează din nou în acest peisaj al Moldovei. Peisajul este un jalon în spațiu. Modern ar fi numit – geolocalizare. Romantic, melancolic, nostalgic – el vorbește despre originile mele în sensul cel mai demn al cuvântului. Fără sărăcie, fără perturbări politice, el îmi oferă această oportunitate de atemporalitate și valori universale.

 

  • Am plecat spontan din Moldova

Am regretat și regret oameni și evenimente, prietenii, întâlniri, dar eu le transport, transform, utilizez și încarnez în aceste peisaje ce par banale amintiri.

 

  • Împreună cu fotograful și jurnalistul francez Arnaud Galy și pictorița engleză - Sue WILKS, am creat o asociație

Ea are drept scop pentru viitor să constituie o galerie asociativă în orășelul Brantôme. Pentru a ne expune creația, pentru a promova artiști de calitate ai regiunii și, de ce nu, și din spațiul basarabean. Am numit-o La Gare des Arts (www.gare-des-arts.org). Mobilitate, acțiune, pasaj, investiție personală – toate trebuie să se integreze în această idee.

 

  • Pictura e o stare de dăruire și experiment, muncă, multă muncă și sacrificii

E una dintre cele mai frumoase invenții ale omenirii. În regiunea în care locuiesc se află Grotele Lascaux. Grote pictate acum 17 mii de ani în urmă. Când te afli în acest context nu poți ignora experiența picturală a umanității. Dorința de a te ameliora, crea, dărui este una legitimă. Rămâne să-mi asum acest parcurs. Să mi-l asum fără a-mi face iluzii. Cu mult curaj, coerent, cu curiozitate și talent, cu acel mic amănunt ce ne ajută să deosebim un artist de alt artist: stilul.