Serghei Uzun - scriitorul moldovean care nu visează să devină notoriu

Unul din cei mai citiți bloggeri ai RUnetului trăiește în Chișinău. Povestirile lui Serghei Uzun sunt citite de mii de utilizatori din diferite țări

Unul din cei mai citiți bloggeri ai RUnetului trăiește în Chișinău. Povestirile lui Serghei Uzun sunt citite de mii de utilizatori din diferite țări. Cu toate că este foarte popular, el nu vrea să devină un scriitor notoriu, ca să nu nimerească în programul școlar.

 

  • Dosar

Nume, Prenume: Serghei Uzun
Locul nașterii: s. Cazaclia, UTA Găgăuzia
Domeniu: Artă, literatură, blogging

 

  • Un pariu nevinovat

Am început să scriu absolut involuntar. Nu am avut niciodată nici studii literare, nici predispunere de a scrie. După profesie sunt programist. Începutul meu creator a luat naștere dintr-un rămășag. Am pariat cu prietenii că timp de un an, în fiecare zi, voi scrie câte o glumă sau miniatură. Roada procesului creativ am hotărât să o publicăm în internet, pe un blog de autor. După cum se spune, rețeaua globală va tolera orice.  Cu toate că am absolvit școala generală cu note bunișoare, limba rusă nu era unul dintre obiectele mele preferate. De aceea, la început mi-a fost complicat. Îmi era dificil să exprim gândul, mă chinuiam mult până când formulam o frază. Cu umorul îmi era mai ușor, pentru că m-a ajutat experiența de la TVC.

 

APROPO

În internet, Serghei Uzun este cunoscut ca Frumîci. Adresa blogului său este: frumich.com

 

  • Învingătorul

Am luat decizia să evit temele care generează dezbateri, pentru a evita negativul. Murdărie în internet și fără mine e destulă. Vroiam ceva simplu, blând și aproape de suflet. Așa am început să scriu istorioare ironice, în care eroii erau oameni obișnuiți. Numărul de cititori și subscriși ai blogului creștea ca un bulgăre de zăpadă. În decursul unui an, blogul meu a adunat o audiență în jur de 4000 oameni. Astfel s-a dovedit că ceea ce nu creează dorința de a polemiza tot poate fi interesant și sunt oameni care pur și simplu citesc textele. Cu toate că, da, în comentarii, oamenilor de pe blogul meu le este mai plictisitor. Timp de un an am scris 450 mini povestiri și miniaturi ironice. Am câștigat rămășagul și mi-am primit sticla de bere, dar am hotărât să continui să scriu. Numărul de utilizatori pe blogul meu creștea. La un moment dat am înțeles că indiferent în ce oraș nu aș ajunge, am cu cine să beau o bere. Dacă un marinar are în fiecare port câte o femeie, eu am în fiecare oraș câte un camarad cu care pot sta la un pahar de vorbă.

 

  • Adevărații scriitori

Când numărul subscrișilor a depășit 8000, de povestirile mele au început să se intereseze editurile. La momentul actual am 3 cărți editate pe „hârtie”: „Să nu mă înțelegeți corect”, „Vântul de sub pahare” și „Aproape o cărțulie”. În pofida acestui fapt nu mă consider scriitor. Un adevărat scriitor este, în primul rând, cel care crede că a scrie este profesia lui, în al doilea rând – posedă cu măiestrie cuvântul și în al treilea rând este sarcastic, dar în adâncul sufletului este un om foarte bun. Adevărații scriitori sunt: Woody Allen, Mark Twain, Irji Groshek. Aceștia sunt oamenii care scriu ușor și nu învață pe nimeni.

 

  • Agonia creatoare

În mediu, scrierea unei miniaturi îmi ia 40-50 minute. Povestirea se poate naște dintr-o frază bună. Când încep să scriu următoarea miniatură, nu știu cu ce ea se va termina. Prietenii și apropiații mei niciodată nu devin eroi ai povestirilor mele. De obicei, aceasta duce la urmări nu prea pozitive. Am un amic care des folosește familiile schimonosite ale cunoscuților săi în scrierile sale. Nu este nici măcar o răzbunare literară, pur și simplu, lui îi este mai comod să asocieze personajul cu cineva din cunoscuți. El m-a întrebat odată și pe mine, dacă nu sunt contra să-mi schimonosească familia. Să-ți fie de bine, i-am zis!

 

  • Talentul și notorietatea

A luat foc. Pur și simplu mi-a reușit. Sunt un norocos. Pentru a atinge succesul, trebuie să faci ceea ce îți place, fără a visa la notorietate și bani. Eu nu doresc să devin un scriitor notoriu. Dacă devii notoriu, ești introdus în programul școlar și începi să trezești ura față de tine la multe generații viitoare de elevi care nu sunt dornici de carte și mirarea elevilor exemplari. Criticii literari vor analiza în detaliu biografia ta, iar psihologii îți vor căuta complexe și devieri de la normă, de care ai suferit și care te-au motivat să scrii capodopere. Mersi, scutiți-mă de așa fericire.

 

  • Despre dragostea de țară

Unul din cele mai mari plusuri ale țării noastre este interferența culturilor. Țările occidentale încearcă să construiască o societate multiculturală, dar nu le reușește. Iar în Moldova aceasta există de multe secole. Interferența culturilor începe de la bucătărie. La noi este o normalitate să vezi pe masă curma georgiană și borș ucrainean, zeamă moldovenească și pelmeni rusești, cebureci caucazieni și pizza italiană.